"Bai, n-ai cumva un bilet in plus la Amorphis si Haggard?", am auzit invariabil timp de trei saptamani. Vestea ca evenimentul devenise sold out i-a surprins neplacut pe cei care nu au anticipat o asemenea cerere de bilete, gandindu-se ca o pot lasa pe maine. Multi dintre cei care aveau sa asiste la ceea ce se plaseaza deja in prima linie pentru “concertul anului” - si ma refer la ambele recitaluri de sambata seara! - au inceput cu mult timp inainte, sa traiasca emotia unui mare eveniment de gen: doua dintre cele mai bune si apreciate nume ale metalului urmau sa urce pe aceeasi scena si sa ofere o seara completa si de neuitat. Pentru cateva ore aveam sa ne autoproiectam din nou, intr-un spatiu sonic si “amorf”, unde gandurile (negre) inceteaza sa mai existe.
Am putea povesti despre cele doua concerte, Haggard si Amorphis, intr-o descriere comuna: muzica si sunet exceptionale, lumini pe masura spectacolului, voci rascolitoare ale celor doi frontmani. Rasturnari de stari, imagini si sentimente, o furtuna de tandrete si violenta bruta. Un public avid si extatic, care multumeste, canta si surprinde placut ambele formatii...
Portile Pavilionului 18 de la Romexpo s-au deschis abia la orele 19,00, cand Frozen Dusk, formatia ex-braileana, ar fi trebuit deja sa urce pe scena. Primii intrati in sala la acea ora au avut surpriza sa asiste insa la sound-check-ul Haggard. Ciudat, nu? L-am vazut chiar pe Assis Nasseri usor surprins ca brusc, nu mai repeta in fata unei sali goale. Motivul? Haggard au uitat pur si simplu ca se afla pe un alt fus orar! Pentru nemti, era inca destul timp de repetitie. Astfel, Frozen Dusk si-au inceput recitalul la 19,30, in timp ce afara multi fani ai nemtilor si ai finlandezilor indurau inca frigul, nerabdatori.

Frozen Dusk	© rockXpress.ro

Frozen Dusk	© rockXpress.ro

Inainte de recitalul Haggard, in sala erau prezenti aproximativ 2500 de indivizi. Curiozitatea si nerabdarea, chiar si a celor care venisera mai mult pentru Amorphis, aveau deja cote impresionante: cat de bine poate suna Haggard in concert? Ei bine, incredibil de bine! Dupa cateva minute, intreg publicul a fost total conectat pentru o ora si jumatate de spectacol al clasicului ingemanat cu cea mai extrema forma a muzicii, death metal. O impletire de sunete blande si nebune. Daca ne era dor de death metalul pur, cu energicele si furibundele riff-uri si tobe, cu ritmuri care rasfata cele mai pretentioase gusturi pentru muzica dura si cu una din cele mai bune voci de death metal la ora actuala probabil,  Assis Nasseri - creierul unei formatii care sambata seara a numarat 12 membri - a avut grija sa ne ofere tot ce poate mai bine, cu rigoarea germana innascuta si devenita un mit pe plaiurile noastre mioritice. Publicul, ochi si urechi in dorinta de capta furtuna de sunete dinspre scena, s-a dezlantuit in final cu frenezie, aplaudand, cantand texte intregi, comunicand permanent bucuria, care l-a facut pe Assis sa afirme ca nu si-a putut inchipui ca sunt atat de iubiti aici. S-au cantat piese de pe toate cele trei albume: “The Day As Heaven Wept”, “Origin of a Crystal Soul”, “The Observer”, “All Inizio E La Morte”, “Prophecy Fullfiled”, “In a Full Moon Procession”, “Herr Mannelig”, “Prologue” (o piesa de pe viitorul “Tales of Ithiria”), “Eppur Si Muove”, “Per Aspera Ad Astra” si bis-ul cu “Awaking the Centuries”.

HAGGARD	© rockXpress.ro

Revenind la Assis, cred ca multi care au fost prezenti sambata seara la Romexpo sunt de acord ca are o voce nealterata si impecabila de death metal, una din cele mai bune pe care le-am auzit vreodata. Ceea ce este si mai spectaculos in asta, este alternanta reusita cu mare usurinta, intre growlingurile death metal si sunetele sinistre black metal. Peste toate astea vine chitara la fel de grea si de buna, ceea ce-l face pe Assis un maestru complet al death metal-ului.

HAGGARD	© rockXpress.ro

Alaturi de instrumentele clasice – vioara, violoncel, oboi si clape - soprana a asigurat partea “gingasa” a spectacolului, fiind o prezenta inedita in peisajul sonor dezlantuit: dansa, se unduia lasandu-se mult pe spate, sfidand usor gravitatia, isi scutura pletele blonde, zambea complice, ca apoi sa devina serioasa. O soprana pentru “aria” clasic-death gandita cu minutiozitate de Assis. 

Binevenita pauza de jumatate de ora dintre cele doua recitaluri le-a dat tuturor celor prezenti ragazul pentru a-si mai cumpara o bere, pentru a schimba impresii cu prietenii sau pentru a fuma o tigara afara. De mentionat ca acesta pavilion are o acustica excelenta pentru astfel de concerte, iar in interior este cald si bine, este respirabil, pentru ca nu se fumeaza!!! Felicitari celor care au gandit acest lucru, evitand sa se creeze o atmosfera insalubra, asa cum s-a mai intamplat cu alte ocazii.

Amorphis si-au exprimat cu cateva ore inainte de concert (in timpul interviului) dorinta ca acest concert sa fie chiar mai bun decat cel de la Sibiu, din 2006. Celor care dupa Haggard au plecat, nu le spun decat ca au pierdut foarte mult: nu stiu cum au fost alte concerte Amorphis in afara Romaniei, dar am o usoara banuiala ca asta face parte dintre cele mai bune concerte ale trupei, de pana acum. Desi nu-mi explic cum si daca Amorphis ar putea avea un concert mai putin bun... 

AMORPHIS	© rockXpress.ro

Finlandezii au urcat pe scena in jur de ora 22,30 si “I Crimson Blood” si “Towards and Against” au curs ca o cascada calda. In sala, muzica se materializa intr-un fluviu pe care navigam fara tinta. Si care aproape iti dadea certitudinea ca nimic altceva nu te poate atinge atat de adanc si de direct precum muzica. O mini-lume din nou “amorfa” si in extaz sonic. Au urmat genialele (fara exceptie) “Against Widows”, “Drowned Maid”, “Leaves Scar”, “Of Rich and Poor”, “Her Alone”, “Silent Waters”, “Into Hiding”, “The Smoke”, “My Kantele”, “The Castaway”, “Alone” si bis-ul cu “House of Sleep” si “Black Winter Day”. Un playlist perfect, care ne-a purtat prin cele mai reusite albume ale finlandezilor, un recital perfect. Iar Tomi Joutsen poseda o voce cu care natura a fost extrem de generoasa, o voce coplesitoare cu nuante din cele mai variate, o voce atat de buna, incat poate sustine un intreg recital fara nici cea mai mica scapare. Rar mi-a fost dat sa vad un solist vocal cu un farmec atat de patrunzator, cu o naturalete atat de senzuala si emotionanta. Un solist care ia in serios tot ceea ce are de facut si care transcende muzica. A devenit deja un cliseu acest “a transmite vibratia”, insa si in cazul lui, fiecare gest, fiecare zambet sau incordare a fruntii, fiecare sunet de tonalitate joasa sau delicata transmite acea vibratie...

AMORPHIS	© rockXpress.ro

Iar Esa si toti ceilalti tovarasi ai sai asigura cu dezinvoltura pe care doar talentul ti-o ofera, intreg peisajul sonor al vibratiei, cu un profesionalism desavarsit. Cooptarea lui Tomi Joutsen in Amorphis si decizia de a se intoarce impreuna “back to the roots”, a fost, cred, una din cele mai fericite intamplari din culisele metalului. Un concert absolut impecabil, al carui ecou se va rasfrange mult timp asupra noastra.

AMORPHIS	© rockXpress.ro

Celor care asculta oricand cu placere cele doua formatii, si inca nu le-au ascultat live, le transmit atat: trebuie sa o faceti!

Multumim Artmania pentru o idee atat de buna de a aduce pe aceeasi scena pe Haggard si Amorphis, multumim pentru buna organizare, in ciuda minutelor prelungite de asteptare la intrare, moment de mare frustrare si nervi pentru cei de afara, dar pana la urma nu a fost o greseala organizatorica, ci Assis, perfectionistul german, a uitat, probabil, de fusul orar... Insa l-am iertat, pentru tot ce ne-a oferit mai apoi;)

cristina[at]rockxpress[dot]ro