Festivalul Peninsula de anul acesta a inceput sub auspicii putin favorabile. In primul rand s-a redus durata festivalului la 4 zile. In al doilea rand, oferta muzicala (exceptand partea electro) a fost sub cea a anului trecut si ca numar de formatii (80) si ca valoare (dar e numai o parere strict personala) in ciuda unui buget mai mare (750.000 euro). In al doilea rand se anunta o prognoza meteo plina de apa, nu tocmai favorabila unei astfel de manifestari.
Totusi, incurajat de palmaresul pana acum favorabil al festivalului muresean, si de profesionalismul demonstrat de fiecare data de organizatori, m-am indreptat cu speranta catre Weekend.

Primul concert la care am participat a fost cel al trupei The Others. Am fost placut surprins de un funk old-school bine punctat de un bass reusit si de un saxofon “obraznic”. Un mare plus al trupei este vocea solistei care este categoric cea mai buna voce feminina pe care am auzit-o in ultimii ani.

The Others	© rockxpress.ro

The Amsterdams mi-au fost recomandati de un amic si am incercat sa-i vad. Spun “incercat” pentru ca odata cu concertul lor a inceput si ploaia. Preocupat fiind sa ma adapostesc, nu am reusit sa-i apreciez prea bine, insa stilul mi-a adus aminte de Franz Ferdinand. Poate altadata.
Ploaia ne-a lasat in pace la concertul Luna Amara, concert care, spre deosebire de anul trecut, a fost chiar foarte reusit. Mi-a adus aminte de vremea cand nu-i stia nimeni si ii ascultam prin Music Pub. Au avut ceva din acea energie bruta necesara rock-ului de calitate. Omul cu sobolani au facut un concert in nota lor obisnuita, reusind sa-si binedispuna fanii. Dupa OCS, nu ma era nimic altceva care sa merite vazut in afara de Suie Paparude. Au reusit sa fie banali.
Seara s-a incheiat cu injuraturi printre dinti in timp ce strabateam o adevarata mlastina pentru a putea ajunge la cort.     

OCS	© rockxpress.ro

A doua zi de festival am inceput-o, muzical vorbind:), cu FusionCore, o fuziune (cum altfel) de jazz, blues, rock progresiv si metal bine realizata, in mare parte datorita chitaristului, pe care l-as categori ca fiind… fenomenal.

FusionCore	© rockxpress.ro

A urmat Epica, una dintre “marile” trupe ale festivalului. Pe la alte festivaluri, Epica e scris pe afis cu un corp de litera doar putin mai mare decat partea cu copyright-ul. Deh...
Sincer nu ma asteptam la prea mult din partea lor; imi fusesera prezentati ca o copie ieftina de Nightwish. Ei… nu e chiar asa. Da, categoric suna foarte Nightwish, dar suna chiar bine. Pentru amatorii de symphonic power metal Epica poate reprezenta un inlocuitor bun intre albumele Nightwish. Personal am fost mai incantat de frumusetea vocalistei (si de pantalonii ei de latex), decat de muzica, insa asta tine de gusturi.

Epica	© rockxpress.ro

Epica	© rockxpress.ro

Epica	© rockxpress.ro

Concertul Kumm a reprezentat pentru mine, ca intotdeauna de altfel, o delicatesa. Saxofonul absolut nebun al lui Iordache, chitara trasa pe blugi a lui Oigan, percutia cu bete de tobe pe chitara, sunt doar cateva elemente dintr-un spectacol iesit din comun.
Avantasia mi-e foarte greu sa o apreciez. Desi e evident o muzica foarte bine compusa si interpretata, nu mi-a placut niciodata power metal-ul. In schimb am apreciat foarte mult show-ul. Un Tobias Sammet foarte energic, instrumentatie aproape de perfectiune, jocul de lumini ametitor si “rock and roll antics” au inchegat un show reusit.
Seara am terminat-o la Fanfara Shavale, un ansamblu tiganesc foarte rock, daca pot spune asa.

Avantasia	© rockxpress.ro

Avantasia	© rockxpress.ro

Inceputul celei de-a treia zile a fost marcat de The Mushroom Story cu o combinatie de rock alternativ si funk obraznic foarte reusita pe alocuri. Deocamdata sunt o buna trupa de club. Sa vedem cum vor evolua.
La concertul Tapinarii mi-am adus aminte de ce am fost de patru ori la Peninsula. Folk-ul simplut condimentat de versuri ironice si comentarii si mai si a reusit sa creeze o atmosfera foarte placuta, apreciata si de cei 200 de oameni care stateau pe jos langa scena. O coarda de chitara rupta s-a rezolvat foarte simplu si firesc cu imprumutul unei chitari din public. A fost un concert aproape magic.
Pe Vita de Vie ii asteptam cu oarecari emotii din cauza unor concerte ratate ale lor la care am luat parte. Din fericire de data asta au reusit sa cante asa cum trebuie si mi-am dat drumul la pogo intr-un mod cum nu mi s-a mai intamplat de mult.           

Vita de Vie	© rockxpress.ro

Morcheeba au reusit si sa incante si sa dezamageasca. Sa incante prin stilul lor muzical foarte chill si sa dezamageasca prin faptul ca au cantat doar “Rome Wasn’t Built in a Day” dintre piesele mai cunoscute.
Dupa ce am stat la o parte din concertul AB4, am fost la o ora si ceva de educatie fizica (a se citi drum & bass) si ma pregateam de Anima Sound System cand… a inceput furtuna.           

Probabil acum va asteptati sa va spun ce s-a intamplat in ultima zi… Ei bine, satul de atata noroi, umezeala si de atmosfera trista, mi-am adunat cortul (care ar trebui decorat avand in vedere la cata ploaie a reusit sa reziste in a treia noapte) si, cu o mica parere de rau ca nu voi vedea Coma si Butteflies In My Stomach, m-am dus frumusel acasa.
Pe drum spre iesire am observat ca mai erau destule persoane cu bratara pentru tot festivalul cu rucsaci in spate. Probabil le ajunsese si lor.
Ca si reper al starii mele de spirit va pot spune ca o seara petrecuta cu niste amici intr-un local oarecare mi se parea la acel moment dat mult mai interesanta decat orice concert programat pentru ziua respectiva.

Per total, nu stiu cati vizitatori au fost pe la festival, insa, comparativ cu ultimii 2 ani au fost mai putini. Din pacate natura a demonstrat iar ca e un factor mult prea determinant pentru ce se inatampla cu noi. Nici macar punkerii, altfel omniprezenti la orice fel de manifestare fie ca e d&b fie ca e metal, nu s-au prea prezentat. Un lucru este sigur: la anul ma voi mai duce doar daca vor veni niste formatii cu adevarat mari si mai ales daca nu mai va ploua:)

HerrMess