E greu, e foarte greu sa înşirui în cateva cuvinte o poveste cu atât de multe pagini, cu atât de multe îndoieli şi atât de multe regrete precum este cea a poveştii de aseară. Tarja Turunen, figura pregnantă a dorinţei eterne care însemna Nightwish, a pogorât ca o ploaie de stele într-o seară magnifică de vară pentru a ne împărtăşi a sa tristă poveste a suferinţei sufletelor îngheţate... drumul său, acum unul singuratic şi poate prea stingher, purtat printre amintirile care fără să vrei te domină şi te încearcă, caută să-şi afle calea, caută să afle printre meandrele unui mister prezent ori ale unui viitor măcinat de rănile trecutului, calea spre sufletele fanilor, calea spre propria definire, calea spre ceea ce Tarja încearcă acum să devină în era post-Nightwish..
Am plecat spre Bucureşti cu sufletul îndoit de aşteptarea a ceea ce urma să văd, cu un scepticism manifest asupra prestaţiei “noii Tarja”. Nori negri se strângeau deasupra locului în care, în fapt de seară, urma să-şi depene povestea una dintre cele mai bune voci feminine ale rock-ului actual. La ora concertului, deşi afară ploua cu găleata, o mulţime impresionantă de fani s-a adunat în sala de concert pentru a primi aşa cum se cuvine pe cea care, de-a lungul atâtor ani, a încălzit prin vocea şi prezenţa sa, sufletele fanilor…
Aşteptarea de dinaintea concertului era puţin apăsătoare… sala, aproape plină, fremăta… eu însumi nu-mi găseam locul, neştiind ce va fi, cum va fi.. totul urma sa fie o surpriză..
Spre deosebire de ultimul concert Nightwish de la Polivalentă, care a început “nemţeşte”, de data aceasta primul gong s-a auzit pe la 20.10… în sală s-a făcut linişte... o linişte a aşteptării, o linişte a nerăbdării, o linişte a curiozităţii şi a dorului…
La 20.15, începe în sfârşit, concertul… acordurile de pe My Winter Storm încearcă să-şi facă loc încet, încet, în inima publicului, strecurându-se uşor, ajutate fiind de glasul cald şi blând al violoncelului. Piesele precum Northern Star, My little Phoenix, Damned vampire and gothic divine ori Die Alive, poartă publicul rând pe rând printre fulgii nostalgici ai nordului... My Winter Storm... o furtună de iarnă depănată ca o amintire a îngheţului despărţirii….

Tarja Turunen	© rockXpress.ro

Poison, coverul după Alice Cooper a fost vulcanul care a ridicat publicul în picioare, iar recitalul instrumental care a urmat, oferit de nouă trupa a Tarjei a încântat de-a dreptul audienţa. Surpriza a venit însă atunci când în sală s-au facut auzite acordurile binecunoscute ale pieselor Nightwish… The Kinslayer, Sleeping Sun ori Nemo au retrezit în inimile fanilor dorul de acele vremuri când soarele era întreg, când paradisul era un loc de fiecare zi, cand Tarja era acolo unde şi acum ar trebui să fie... în timpul şi la finalul acestor piese s-a simţit, s-a simţit cu putere dorul de acele vremuri, care îmbraţişa deopotrivă pe Tarja şi publicul extaziat, dorul de acel Nightwish gothic şi fără jaggeri, dorul de acea simbioză perfectă între compoziţie, voce, sound, prezenţă scenică… nu ştiu dacă mă înşel, dar de-acolo de unde am stat în sală, am văzut şi am simţit în vocea şi atitudinea Tarjei, o lacrimă pentru ceea ce a fost şi nu se ştie dacă va mai fi…

Tarja Turunen	© rockXpress.ro

Publicul a aplaudat frenetic piesele Nightwish, puternic intermezzo-ul instrumentiştilor şi calm şi îngăduitor furtuna iernii... I walk alone nu se potriveşte Tarjei… ea este mult mai mult decât atât… prin tot ceea ce face încearcă să transfere mitul, imaginea, tot ce era atunci… încearcă poate să-şi creeze un public nou, doar al ei… însă Tarja nu poate fi separată de Nightwish... oricât se tinde spre o construcţie a unei noi Tarja, independentă, puternică, totul, totul arată regret, amintire, nostalgie…
Pentru prima oară, în acest concert, Tarja a interpretat la clape o nouă piesă: If you believe... o piesă în care şi-a pus pe rand lacrima, suferinţa, dorul… we believe in music, Tarja…
A fost o seară frumoasă… a fost o seară magică, în care deopotrivă am cântat, am plâns, ne-am bucurat.. au fost momente de mare emoţie, au fost momente de iubire declarată între Tarja şi fani… a fost un concert care a făcut ca finlandeza “de gheaţă” să topească imaginea frigului Nordic, dăruind din tot sufletul acel zâmbet fierbinte inimilor celor din sală, care au îmbraţişat-o cu atâta căldură…
Am plecat din sală zâmbind… afară, ploaia se oprise… am plutit prin noapte spre casă, purtat de amintire, de regret, dar şi de speranţă…
Kiitos, Tarja… you are not alone… you’ll be always in our hearts…

Laurentiu H.

foto: Max

Vezi galeria foto: Tarja la Sala Palatului